“The price of inaction is far greater than the cost of making a mistake.” said Meister Eckhart. We often find ourselves in a position of doubt when we have to take a firm decision and stick to it. Constantly thinking about the imaginary future repercussions, we don’t take such a broader look at the present as we might think. When it comes to love, the price that people pay for simply doing nothing is monumental: they function badly in society or they don’t function at all.
What do I mean by “not doing nothing” or “inaction”? The action of doing nothing is not connected to the literal meaning as you might think. Doing the same things over and over again in the same manner can also be considered inaction. You delude yourself that you are doing things differently only because you don’t stop doing things, but the way you do them only reinforces your bad pattern. So nothing changes because you don’t change. Just like a little mouse gulping on cheese, you have your fun running in circles over and over again in your maze, thinking “I’ve nailed it this time, I came on top! Universe, give me the piece of well-deserved cheese!” If we think about unhealthy relationships with people, this idea of inaction really makes sense.
Let’s take for example a guy with a history of never succeeding in having a meaningful love connection. Just like a bumblebee in mating season, he jumps feverishly from woman to woman, always thinking that the last was not compatible enough and that the future mate will definitely be better. With the arrogance and short shortsightedness of an unlucky mule, he is waiting for what he considers he deserves: better. What a delusion! How can you expect to receive better when you are still the same human being? Most men who remain stuck in this situation usually have their trauma luggage after them: a bad relationship with their mother, a lonely childhood with no affectio, addiction to porn, a crush over a female friend, fear of commitment, alcohol/drug abuse, etc. Most of them use trauma as an excuse and expect pity: how can you blame a guy for being a jerk when he has so much trauma? Just like the forest and the tree analogy, we must see behind what people tell us and search for the meaning in the actions that they do. Do they actually do something about their issues , like going to therapy, or changing their friends, their environment or fixing their relationship with their parents? Or they just blabber about the misfortunes of life and expect complete understanding? Look at the signs of inaction: are they changing only by the words or by actually doing something? There is a huge difference between what people say that they will do and what they are actually doing.
The individuals who never change are the ones that look you up to make some false apologies to boost their own egos, to check you up to see if your life has gone better than theirs and to see if you have a last ounce of pity for their life full of drama. You’ll probably split the bill because he can’t do better and mourn for your lost time.They are a lost cause and they will (continue to) waste your time. They are not interested to see how you are doing and if you are ok, they are too self-absorbed. They don’t want to change, they are just comfortable with their status quo and will always search for the next one to listen to their sad stories. They don’t make mistakes because making a mistake is doing something different and you won’t see that from them. You won’t see great gestures or a great change. Greatness is not up their alley. Their way of thinking is the same, their actions are the same, their friends are the same. The cost that they pay for this lifestyle is the same with the frog in the boiling water: slowly doing nothing reduces their chance to see that they’re drowning in a life that doesn’t serve their best interests.
It’s the same thing with women. Women have become more open, willing to change partners more often than 100 years ago. Fast and furious they believe that the next prince charming is waiting on his white horse ready to receive galloping love. Futile numerous attempts to get the smartest, the hottest, the richest, the most popular only ends up with disappointment. Next time will be better, even if it’s over a number most of women would be ashamed to admit. Since when this type of behavior increases chances to have a great meaningful love? Just like the males, this type of women never makes mistakes: it was always him, she’s too good, she was unfortunate, dang she doesn’t have the luck etc. Poor excuses and no change. It is worse to get by in life by doing nothing different than to try and occasionally fail and learn. If you would get an A at every test, you wouldn’t see the need to improve. You are by definition perfect. You are willing to accept your mistake and learn when you get a lower grade. It shows you that you are not always right and it plants self-doubt and self-awareness in you. It makes you humble.
Dealing with the wrong people in our lives should not be something to be ashamed of or resentful for. It shows our capacity to give a fair chance to someone who apparently would not deserve it. It puts us in a situation of vulnerability and uncertainty. It’s a test of character and endurance. There are no bad men or women, the relationships are the ones which can turn toxic and a person can be wrong for you and right for another. Such is life. You can be happy that you succeeded in overcoming adversity and ingratitude. You took action. You can’t be sure that the other person will ever appreciate you and feel genuinely sorry or if the femme fatale will mature into a responsible reliable woman. It is not up to you to change them, they have to change themselves. If the frog doesn’t jump, you wouldn’t put your hands in the boiling water to save it, right? It would be a pain to lose your hands and there are plenty of frogs out there anyway. You can’t save them all and it’s not your job to do that anyway.
ROMANIAN
„Prețul inacțiunii este mult mai mare decât costul comiterii unei greșeli”, spunea Meister Eckhart. Ne aflăm adesea într-o stare de incertitudine atunci când trebuie să luăm o decizie fermă și să ne ținem de ea. Preocupați constant de posibilele repercusiuni viitoare – care există doar în imaginația noastră – nu reușim să privim prezentul cu o perspectivă atât de largă pe cât am putea crede. În ceea ce privește iubirea, prețul pe care oamenii îl plătesc pentru simplul fapt că nu fac nimic este uriaș: fie funcționează defectuos în societate, fie nu funcționează deloc.
Ce înțeleg prin „a nu face nimic” sau „inacțiune”? Acest concept nu se referă neapărat la sensul său literal. A face aceleași lucruri, în mod repetat și în aceeași manieră, poate fi considerat, de asemenea, o formă de inacțiune. Te amăgești crezând că procedezi diferit doar pentru că nu te oprești din a acționa, însă modul în care o faci nu face decât să consolideze un tipar dăunător. Așadar, nimic nu se schimbă, pentru că tu nu te schimbi. Asemenea unui șoricel care înfulecă brânză, te amuzi alergând în cerc, la nesfârșit, prin labirintul tău, gândindu-ți: „De data asta mi-a ieșit, am reușit! Universule, dă-mi bucata de brânză pe care o merit!” Dacă ne gândim la relațiile nesănătoase cu ceilalți, această idee a inacțiunii capătă, într-adevăr, sens.
Să luăm, de exemplu, un bărbat care nu a reușit niciodată să stabilească o conexiune amoroasă profundă. Asemenea unui bondar în perioada de împerechere, el sare febril de la o femeie la alta, convins de fiecare dată că partenera anterioară nu a fost suficient de compatibilă și că următoarea va fi, cu siguranță, mai bună. Cu aroganța și miopia unui catâr ghinionist, el așteaptă ceea ce consideră că merită: ceva mai bun. Ce iluzie! Cum poți spera la „mai bun” când tu, ca om, rămâi neschimbat? Majoritatea bărbaților blocați în această situație poartă cu ei un bagaj de traume: o relație dificilă cu mama, o copilărie marcată de singurătate și lipsă de afecțiune, dependență de pornografie, o obsesie pentru o prietenă, teama de angajament, abuz de alcool sau droguri etc. Cei mai mulți folosesc aceste traume drept scuză, așteptând compasiune – căci, nu-i așa, cum poți învinovăți un bărbat că se comportă ca un nesuferit, când are atâtea traume? Asemenea analogiei cu pădurea și copacul, trebuie să privim dincolo de ceea ce ne spun oamenii și să căutăm semnificația din spatele acțiunilor lor. Fac ei, într-adevăr, ceva pentru a-și rezolva problemele – merg la terapie, își schimbă cercul de prieteni sau mediul în care trăiesc, ori își repară relația cu părinții? Sau se limitează doar la a se plânge de nenorocirile vieții, așteptând o înțelegere deplină? Fii atent/ă la semnele lipsei de acțiune: se schimbă ei prin fapte concrete sau doar prin vorbe? Există o diferență uriașă între ceea ce oamenii spun că vor face și ceea ce fac ei în realitate.
Oamenii care nu se schimbă niciodată sunt cei care te caută pentru a-ți oferi scuze false, menite doar să le hrănească egoul; vor să verifice dacă viața ta a devenit mai bună decât a lor și să vadă dacă mai ai măcar o urmă de milă pentru existența lor plină de drame. Probabil veți împărți nota de plată – pentru că atât se poate – în timp ce tu vei regreta timpul pierdut. Sunt un caz pierdut și nu vor face decât să-ți irosească timpul, în continuare. Nu îi interesează cu adevărat cum o duci sau dacă ești bine; sunt mult prea preocupați de propria persoană. Nu vor să se schimbe; se simt confortabil în starea actuală și vor căuta mereu pe altcineva căruia să-i spună poveștile lor triste. Ei nu fac greșeli – pentru că a face o greșeală înseamnă a face ceva diferit, iar de la ei nu vei vedea niciodată așa ceva. Nu te aștepta la gesturi mărețe sau la o schimbare profundă; lucrurile de anvergură nu sunt punctul lor forte. Modul lor de a gândi rămâne neschimbat, acțiunile sunt aceleași, iar cercul de prieteni – la fel. Prețul pe care îl plătesc pentru acest stil de viață este similar cu cel al broaștei din apa care fierbe: faptul că stau pe loc, fără să facă nimic, le diminuează șansele de a realiza că se scufundă într-o viață care nu le aduce niciun beneficiu real.
La fel stau lucrurile și în cazul femeilor. Femeile au devenit mai deschise și mai dispuse să-și schimbe partenerii, mult mai frecvent decât se întâmpla acum un secol. Într-un ritm amețitor, ele cred că următorul „prinț pe cal alb” le așteaptă, gata să primească o iubire fabuloasă. Încercările nenumărate – și zadarnice – de a-l găsi pe cel mai inteligent, mai atrăgător, mai bogat sau mai popular bărbat nu duc, în cele din urmă, decât la dezamăgire. „Data viitoare va fi mai bine” – chiar dacă „data viitoare” înseamnă un număr de parteneri pe care majoritatea femeilor s-ar rușina să-l recunoască. De când acest tip de comportament crește șansele de a găsi o iubire profundă și autentică? La fel ca bărbații despre care vorbeam, nici aceste femei nu fac niciodată greșeli: de vină e mereu el, ea e „prea bună”, a avut ghinion, „n-are noroc” și așa mai departe. Scuze ieftine, fără nicio schimbare reală. E mult mai rău să treci prin viață fără să încerci nimic diferit, decât să încerci, să mai și eșuezi din când în când și, cel mai important, să înveți din asta. Dacă ai lua nota maximă la fiecare test, nu ai simți nevoia să evoluezi. Ești, prin definiție, perfect. Ești dispus să-ți recunoști greșeala și să înveți din ea atunci când primești o notă mai mică. Acest lucru îți arată că nu ai întotdeauna dreptate și sădește în tine atât îndoiala de sine, cât și conștiința de sine. Te face umil.
Faptul că ai avut de-a face cu oamenii nepotriviți în viața ta nu este un motiv de rușine sau de resentimente. Acest lucru demonstrează capacitatea ta de a oferi o șansă reală cuiva care, aparent, nu ar merita-o. Te plasează într-o ipostază de vulnerabilitate și incertitudine; este un test de caracter și de reziliență. Nu există oameni „răi” – relațiile sunt cele care pot deveni toxice, iar o persoană poate fi nepotrivită pentru tine, dar potrivită pentru altcineva. Așa e viața. Poți fi bucuros că ai reușit să depășești adversitățile și lipsa de recunoștință. Ai luat atitudine. Nu poți ști niciodată dacă celălalt te va aprecia vreodată și va regreta sincer, sau dacă o femeie seducătoare și imprevizibilă se va transforma într-o persoană responsabilă și de încredere. Nu ține de tine să-i schimbi; trebuie să se schimbe singuri. Dacă o broască nu sare, nu ți-ai băga mâinile în apă clocotită ca să o salvezi, nu-i așa? Ar fi dureros să-ți pierzi mâinile, iar broaște sunt oricum destule. Nu îi poți salva pe toți și, în fond, nici nu este datoria ta să faci asta.
