After reading this book I gasped with relief: finally somebody is prioritizing happiness over achievement in the school environment! I picked this book out of curiosity and because of my love for the nordic countries. “Teach like Finland.33 Simple Strategies for Joyful Classrooms” written by Timothy D. Walker helped me see the ways in which Finland could teach us all a lesson when it comes to education.
Listen on Spotify:
https://open.spotify.com/episode/4VlHoUaZL2ew0GOk3za3KT?si=ynNgenRNQxScJTWPZu26rA
How did Timothy end up teaching in Finland in the first place? Well, in 2013 he decides to move with his finnish wife and try teaching there, as he was already working in the field in USA. American teachers are used with burnout and overexhaustion: Timothy reveals in his book that 50% of American teachers leave the profession within five years. As I was reading about his beginnings in this profession I cringed. It seems to me that it is a never ending burden to approach teaching like this: trying to control everything, to do everything and to be everything. The goal of learning seems to be supporting the chase of great grades and external validation. No wonder that the majority of teachers burn out and those who don’t become a sort of a linchpin in this system which has no room for rest.
Finland was a great shock for Timothy. He was unable to apply his American strategy in this place. Finland doesn’t do things like USA. What is a pivotal idea to retain from this entire book is that the happiness of the child is more important than the achievements of the child. Well being in schools is an educational priority in Finland.
Music and academic instruction go hand in hand: 5th graders have the same number of music classes per week as they have math as APA has demonstrated in 2014 that musical training can alter the nervous system in order to create a better learner.1 The next element that piqued my interest: nature and education. In Finland it is required to help children learn in nature and get physical exercises throughout the day. We can all see how negative is the impact of sedentarism when it comes to children: obesity and depression rates skyrocket when children are glued to a chair or to a screen. This was a problem even in Finland – a Finnish Report Card from 2014 on physical activity for children and youth showed that children lacked adequate physical activity. Finnish educators have found a solution: more time outdoors, frequent breaks, standing desks for students, even allowing children to complete work while standing and a yearly get away with students known as Camp School – a sleep away excursion tradition in Finland.
I remember reading a beautiful idea in one of Maria Montessori’s books about the power of the environment and if a child has a problem it makes more sense to change the environment instead of trying to change the child. As I was reading Timothy’s book I was surprised to see how valued silence is in the Finnish classrooms. Why? Because the best learning happens in the right environment and a study from 2010 showed that children struggle to acquire new words if the classroom background is noisy2. So instead of trying to force children to work in noisy classrooms and even blame them if they don’t score high, Finns realized the power of altering the environment to fit the child’s needs.
I was surprised to find out that teachers in Finland employ traditional methods for following the curriculum and they do not aim to spend their summer vacation with more work. They actually vacate on vacation as Timothy says in his book. Teachers can be friends and collaboration is a necessity. You are not alone in a classroom filled with kids. You have support. During lunch breaks is normal to have teachers share a meal together and talk. Timothy was even more surprised to see this approach in action as he admits that during breaks he often had no respite and tried to plan for the next hour or do more work related stuff. In Finland this is a big no no. You have the right to have a life. You are allowed to use your vacation for your own well-being and this is seen as a normality. I gasped: what….? You mean that you don’t try to get extra credits and go to some fancy course as a teacher during the summer in order to learn some novel strategy for your teaching in the next year? Nop. You act like a normal person, with hobbies and with a life. Finally! I know that plenty of teachers can’t even imagine a summer where they don’t touch a book or enroll into some class or even start planning for the next semester. No. I like how Finland does it. I truly believe that a well rested teacher is much more valuable than one on the brim of burnout. Finland’s educators do little school-related work during summer holidays and truly disconnect during summer vacation.3
What stuck with me and honestly I could not get over it was the fact that principals teach. Yes. They are not up in their ivory tower looking down on those in the trenches of teaching. They regularly teach classes and I believe that every nation should employ this model because it allows the principal to remain grounded in the day to day challenges of being a teacher and keeps him humble.
Overall this book is a great tool if you would like to employ some strategies in your classroom or to gather more knowledge about how is education done in Finland. A core idea that should stick to you (hopefully) is that joy is prioritized as a learning concept in the Finnish core curriculum4. I can’t remember if I ever heard a parent who said that they send their kid to school in order to help him be joyful. But boy do I hope to hear one spilling these words one day!
1Timothy, D. Walker, Teach like Finland. 33 Simple Strategies for Joyful Classrooms, W.W. Norton & Company, 2017, p.106
2Ibidem, pp.47-48
3Ibidem, p.131
4Ibidem, p.132
ROMANIAN
După ce am citit această carte, am răsuflat ușurată: în sfârșit, cineva pune fericirea mai presus de performanță în mediul școlar! Am ales această carte din curiozitate și datorită pasiunii mele pentru țările nordice. „Teach like Finland. 33 Simple Strategies for Joyful Classrooms” (Predă ca în Finlanda. 33 de strategii simple pentru clase pline de bucurie), scrisă de Timothy D. Walker, m-a ajutat să înțeleg cum ne poate oferi Finlanda o lecție valoroasă în domeniul educației.
Cum a ajuns Timothy să predea în Finlanda? Ei bine, în 2013 a decis să se mute acolo împreună cu soția sa finlandeză și să încerce să profeseze, având deja experiență în domeniu în SUA. Profesorii americani sunt obișnuiți cu epuizarea profesională (burnout): Timothy dezvăluie în cartea sa că 50% dintre profesorii americani renunță la această profesie în primii cinci ani. Citind despre începuturile sale în carieră, am simțit un disconfort profund. Mi se pare o povară nesfârșită să abordezi predarea în acest mod: încercând să controlezi totul, să faci totul și să fii totul. Scopul învățării pare să fie susținerea goanei după note mari și validare externă. Nu e de mirare că majoritatea profesorilor suferă de epuizare, iar cei care rezistă devin pioni esențiali într-un sistem care nu lasă loc pentru odihnă.
Finlanda a reprezentat un șoc pentru Timothy. Nu a putut aplica aici strategiile sale americane. Finlanda nu procedează la fel ca SUA. O idee fundamentală care trebuie reținută din această carte este că fericirea copilului este mai importantă decât realizările sale academice. Starea de bine în școli este o prioritate educațională în Finlanda.
Muzica și instruirea academică merg mână în mână: elevii de clasa a V-a au același număr de ore de muzică pe săptămână ca și de matematică, întrucât APA a demonstrat în 2014 că educația muzicală poate modifica sistemul nervos, facilitând astfel o învățare mai eficientă.1 Un alt element care mi-a stârnit interesul a fost legătura dintre natură și educație. În Finlanda, este obligatoriu ca elevii să învețe în mijlocul naturii și să facă mișcare pe parcursul zilei. Cu toții vedem impactul negativ al sedentarismului asupra copiilor: ratele obezității și ale depresiei cresc alarmant atunci când aceștia rămân „lipiți” de scaun sau de ecran. Aceasta a fost o problemă chiar și în Finlanda – un raport finlandez din 2014 privind activitatea fizică a copiilor și tinerilor a arătat că aceștia nu desfășurau suficientă activitate fizică. Educatorii finlandezi au găsit o soluție: mai mult timp petrecut în aer liber, pauze frecvente, birouri care permit lucrul din picioare și chiar posibilitatea ca elevii să lucreze stând în picioare și o excursie anuală cu elevii, cunoscută sub numele de „Camp School” – o tradiție finlandeză care presupune o deplasare cu înnoptare în afara școlii.
Îmi amintesc că am citit o idee frumoasă într-una dintre cărțile Mariei Montessori despre puterea mediului: dacă un copil are o problemă, este mult mai logic să schimbi mediul decât să încerci să schimbi copilul. Citind cartea lui Timothy, am fost surprinsă să văd cât de prețuită este liniștea în sălile de clasă din Finlanda. De ce? Pentru că procesul de învățare dă cele mai bune rezultate într-un mediu adecvat, iar un studiu din 2010 a arătat că elevilor le este greu să învețe cuvinte noi dacă în clasă există zgomot de fundal.2 Așadar, în loc să încerce să oblige copiii să lucreze în săli zgomotoase – și chiar să-i învinovățească dacă nu obțin rezultate bune –, finlandezii au înțeles cât de important este să adaptezi mediul la nevoile copilului.
Am fost surprinsă să aflu că profesorii din Finlanda folosesc metode tradiționale pentru a respecta programa școlară și nu își propun să-și petreacă vacanța de vară muncind în plus. Așa cum spune Timothy în cartea sa, ei chiar se bucură de vacanță. Profesorii pot fi prieteni între ei, iar colaborarea este esențială. Nu ești singur într-o clasă plină de copii; ai parte de sprijin. În pauzele de masă este firesc ca profesorii să mănânce împreună și să stea de vorbă. Timothy a fost cu atât mai surprins să vadă această abordare în practică, întrucât recunoaște că, în pauze, adesea nu avea nicio clipă de respiro, încercând să planifice ora următoare sau să se ocupe de alte sarcini profesionale. În Finlanda, acest lucru este complet exclus. Ai dreptul la o viață personală. Îți poți dedica vacanța propriei stări de bine, iar acest lucru este considerat normal. Am rămas uimită: „Cum adică…? Vrei să spui că, în calitate de profesor, nu încerci să obții credite suplimentare sau să urmezi vreun curs sofisticat în timpul verii pentru a învăța o strategie nouă de predare pentru anul următor?” Nu. Te comporți ca un om obișnuit, cu hobby-uri și o viață personală. În sfârșit! Știu că mulți profesori nici nu-și pot imagina o vară în care să nu deschidă o carte, să nu se înscrie la vreun curs sau să nu înceapă planificarea pentru semestrul următor. Nu. Îmi place abordarea Finlandei. Cred cu tărie că un profesor odihnit este mult mai valoros decât unul aflat în pragul epuizării. Cadrele didactice din Finlanda desfășoară foarte puține activități legate de școală în timpul vacanței de vară și se deconectează cu adevărat în această perioadă.3
Ceea ce mi-a rămas întipărit în minte – și, sincer, nu am putut trece peste acest aspect – este faptul că directorii de şcoală predau. Da. Ei nu stau izolați într-un „turn de fildeș”, privind de sus spre cei care se află în „linia întâi” a activității de predare. Ei susțin în mod regulat cursuri, iar eu cred că fiecare națiune ar trebui să adopte acest model, deoarece îi permite directorului să rămână conectat la provocările cotidiene ale meseriei de profesor și îl ajută să-și păstreze modestia.
Per total, această carte este o resursă excelentă dacă dorești să aplici anumite strategii la clasă sau să afli mai multe despre modul în care se desfășoară educația în Finlanda. O idee esențială pe care ar trebui să o reții (sper) este aceea că bucuria este prioritară ca principiu de învățare în programa școlară națională a Finlandei. Nu-mi amintesc să fi auzit vreun părinte spunând că își trimite copilul la școală pentru a-l ajuta să fie plin de bucurie. Dar cât de mult mi-aș dori să aud pe cineva rostind aceste cuvinte într-o bună zi!
1Timothy, D. Walker, Teach like Finland. 33 Simple Strategies for Joyful Classrooms, W.W. Norton & Company, 2017, p.106
2Ibidem, pp.47-48
3Ibidem, p.131
Write your opinion or ask me a good question