The right look can tell a thousand words…When we try to communicate our thoughts and feelings by using words, we are often faced with a dilemma: am I saying the right thing to express what I believe, want and feel? Am I being understood or am I complicating the whole thing by using the wrong words? I’m sure that the tribulations of communicating have been of great impact upon your life and that all of us would secretly wish to find a magic formula to put inside the other’s head for him to find exactly what we feel with our heart. What about those moments of silence during a conversation? Or maybe after? How can silence and non-verbal communication say anything at all?
Let’s assume you had a terrible argument with a loved one. Bad words came out of your mouth, fury and resentment started to grow from the inside and you became numb. You only see your side of the story up to the point of desperately trying to convince the other of your perspective, almost forcing it to a point of redundant verbal blabber. You get tired. Your loved one gets tired. Post conflict chronic exhaustion. After the emotional storm devastated your emotional rooftop, there is the melancholic wind of silence. Feeling powerless to speak, you find the silence to be the perfect band-aid over your scars. There is a healing power in these moments of silence, but also a destructive force associated with it.
Silence used as a method of recollecting your thoughts and self-analysis is a good thing. Sometimes it is better to say nothing at all than to continue the useless conversation. You can’t expect to be understood by a person who just felt hurt, ignored, misunderstood or rejected. Would you care to listen to someone who just tore your heart out in a million pieces? I don’t think so. If you are capable of explaining calmly why you need a moment of silence, or at least if you don’t verbally say it, you try to make it respectfully obvious, you can also offer a breathing space for your partner as well. Silence can be an opportunity for people to realize the absence, the loss, the consequences, the emotional tear that bad words and disrespectful behavior can do to a relationship. Silence can express suffering, fear, insecurity, vulnerability. Our silence can make the other really analyze what we’ve been trying to say all along. People don’t listen when you want them to, people will listen and understand especially after you are gone from their lives, at least for a little while. Your silence will activate their inner voice of reason.
Could too much silence destroy the whole relationship? Absolutely. This kind of silence is the angry silence. People don’t want to solve the conflict, they want to make it deeper and more hurtful by refusing communication. Their silence is their way of saying “ I love to be passive aggressive and you are going to take it”. It’s an act of selfishness, immaturity and it lacks love and it turns into emotional blackmail. How many cases have you witnessed yourself when two people argued and he/she selfishly decided to go out with his/her friends anyway? How many times did you witness her shutting down and going proudly to her mama’? Drink it away, run it away, party it away, conflict won’t be solved like this.
Not speaking for days and thinking the other one is responsible and waiting for their apologies instead of thinking of what you have done wrong is a big crusher of communication. You could do so much if you would not talk for a while, but decide to hold hands or give each other a hug, or decide not to leave and seek temporary comfort in friends, family or alcohol. Don’t talk, stay next to each other in silence and get back to your inner self and analyze it better. Allow yourself to stay with your partner, in silence , in moments of conflict. You don’t always need words to express what you really feel for them, even in times of hardship. A conflict doesn’t mean an end for mature people, a conflict is only a rougher test for the love that two people share. You can solve it, even in silence, as long as you really want it.
ROMANIAN
O simplă privire poate spune mai mult decât o mie de cuvinte… Atunci când încercăm să ne comunicăm gândurile și sentimentele prin cuvinte, ne confruntăm adesea cu o dilemă: oare spun ceea ce trebuie pentru a exprima ceea ce cred, îmi doresc și simt? Sunt înțeles corect sau complic lucrurile folosind cuvintele nepotrivite? Sunt convinsă că dificultățile comunicării au avut un impact semnificativ asupra vieții tale și că, în sinea noastră, cu toții ne-am dori să găsim o formulă magică pe care să o putem „plasa” în mintea celuilalt, astfel încât acesta să descopere exact ceea ce simțim în inima noastră. Dar ce se întâmplă în acele momente de tăcere din timpul unei conversații? Sau poate după aceea? Cum pot tăcerea și comunicarea non-verbală să transmită, de fapt, ceva?
Să presupunem că ai avut o ceartă aprinsă cu o persoană dragă. Ți-au scăpat cuvinte dure, furia și resentimentele au început să prindă contur în interior, iar tu ai amorțit. Nu mai vezi decât propria perspectivă, încercând cu disperare să-l convingi pe celălalt că ai dreptate – ajungi aproape să forțezi lucrurile, pierzându-te într-o avalanșă de cuvinte inutile. Tu obosești. Persoana dragă obosește și ea. O epuizare cronică, apărută în urma conflictului. După ce furtuna emoțională ți-a devastat universul interior, se așterne vântul melancolic al tăcerii. Simțindu-te neputincios să vorbești, percepi tăcerea ca pe un pansament perfect pentru cicatricile tale. În aceste momente de tăcere există o forță vindecătoare, dar, în același timp, și una distructivă.
Tăcerea, folosită ca un prilej de a-ți aduna gândurile și de a te analiza, este un lucru benefic. Uneori, e mai bine să nu spui nimic, decât să continui o conversație lipsită de sens. Nu te poți aștepta să fii înțeles de o persoană care tocmai s-a simțit rănită, ignorată, neînțeleasă sau respinsă. Ți-ar plăcea să asculți pe cineva care tocmai ți-a sfâșiat inima în mii de bucăți? Nu cred. Dacă reușești să explici, cu calm, de ce ai nevoie de un moment de liniște – sau, dacă nu o spui în cuvinte, reușești să transmiți acest lucru într-o manieră respectuoasă și clară – îi oferi, în același timp, și partenerului tău un răgaz necesar. Tăcerea poate fi un prilej pentru oameni de a conștientiza absența, pierderea, consecințele și ruptura emoțională pe care cuvintele dure și comportamentul lipsit de respect le pot provoca într-o relație. Tăcerea poate exprima suferință, teamă, nesiguranță, vulnerabilitate. Tăcerea noastră îl poate determina pe celălalt să analizeze cu adevărat ceea ce am încercat să spunem tot timpul. Oamenii nu ascultă atunci când îți dorești tu; ei vor asculta și vor înțelege, mai ales după ce dispari din viața lor – cel puțin pentru o vreme. Tăcerea ta va activa vocea rațiunii din interiorul lor.
Ar putea oare prea multă tăcere să distrugă întreaga relație? Categoric. Acest tip de tăcere este tăcerea născută din furie. Oamenii nu doresc să rezolve conflictul, ci vor să-l adâncească și să-l facă mai dureros, refuzând comunicarea. Tăcerea lor este modul prin care transmit: „Îmi place să fiu pasiv-agresiv, iar tu va trebui să suporți asta”. Este un act de egoism și imaturitate, lipsit de iubire, care se transformă în șantaj emoțional. De câte ori ai fost martor la situații în care, după o ceartă, unul dintre parteneri a decis, din egoism, să iasă oricum cu prietenii săi? De câte ori ai văzut pe cineva închizându-se în sine și plecând, plin de mândrie, la mama sa? Să încerci să uiți de conflict prin alcool, fugind de el sau refugiindu-te în petreceri – nimic din toate acestea nu va rezolva problema.
Să nu vorbești cu celălalt zile întregi, considerându-l pe el vinovat și așteptând scuze, în loc să te gândești la ce ai greșit tu, este un obstacol major în calea comunicării. Ați putea realiza atât de multe dacă, în loc să tăceți cu încăpățânare, ați alege să vă țineți de mână sau să vă îmbrățișați; dacă ați decide să rămâneți împreună, în loc să plecați în căutarea unui confort temporar la prieteni, familie sau în alcool. Nu vorbiți; stați unul lângă altul în tăcere, priviți în interiorul vostru și analizați lucrurile mai profund. Învățați să rămâneți alături de partener, în tăcere, chiar și în momentele de conflict. Nu ai nevoie întotdeauna de cuvinte pentru a exprima ceea ce simți cu adevărat pentru celălalt, nici măcar în perioadele dificile. Pentru oamenii maturi, un conflict nu înseamnă sfârșitul relației; este, mai degrabă, o probă mai dură pentru iubirea pe care o împărtășesc. Puteți rezolva situația – chiar și în tăcere – atât timp cât vă doriți cu adevărat acest lucru.
